marți, 19 ianuarie 2010

Exterminarea elitei romanesti


Închisoarea de la Sighet reprezintă începutul derivei prelungite în care se zbate România de peste cincizeci de ani. Aici a fost închisă şi exterminată elita politică, socială, tehnică şi ecleziastică a României moderne. După ocuparea ţării de către trupele sovietice, la sfîrşitul celui de-al doilea război mondial, comunismul a adus cu sine răsturnarea tuturor regulilor interne. Într-un stat funcţional, chiar înstărit, din estul Europei, în foarte scurt timp s-a făcut întuneric, s-a implantat spaima, s-a generalizat arbitrariul. Primul pas spre impunerea puterii totalitare l-a constituit îndepărtarea vechilor conducători. Regele Mihai şi puţini alţii au avut posibilitatea să plece din ţară. Cei mai mulţi, însă, au ajuns aici: la Sighet. Unii n-au mai plecat niciodată...

Este si cazul lui Gheorghe (George) I. Bratianu (n. 3 februarie 1898, Ruginoasa, judetul Iasi - d. 23/27 aprilie 1953, Sighetu Marmatiei). A fost un istoric si om politic roman, profesor universitar, membru al Academiei Romane, victima a regimului comunist din Romania.
Dupa absolvirea Liceului National din Iasi (1916, se inroleaza voluntar in armata pentru a participa la razboiul de reintregire a tarii. In 1917 se inscrie la Facultatea de Drept din Iasi, pe care a absolvit-o in 1920. Fiind atras de istorie, abandoneaza cariera juridica si se inscrie la Universitatea Sorbonna din Paris, unde frecventeaza cursurile unor istorici prestigiosi, ca Ferdinand Lot si Charles Diehl, si obtine doctoratul in 1929. In 1924 devine profesor universitar la catedra de istorie universala a Universitatii din Iasi iar, din 1940, a Universitatii din Bucuresti. In 1942 este ales membru titular al Academiei Romane. Intre 1940 si 1947 indeplineste functia de director al Institutului de Istorie Universala "Nicolae Iorga" din Bucuresti. In anii '30 a fost seful unei fractiuni a partidului National-Liberal.
In 1947, in cadrul represiunilor dezlantuite de autoritatile comuniste, este inlaturat de la catedra universitara si de la conducerea institutului de istorie, in septembrie i se fixeaza domiciliu fortat si i se interzic contactele externe. La 9 iunie 1948 - odata cu reorganizarea Academiei Romane, care ia acum numele de Academia R.P.R. - i se retrage calitatea de academician ca, dealtfel, altor 97 de personalitati stiintifice si culturale romanesti.
In noaptea de 5/6 mai 1950, este arestat de organele securitatii si intemnitat la inchisoarea din Sighet, fara sa fi fost judecat si condamnat. Intr-una din zilele intre 23 si 27 aprilie 1953 a murit in inchisoare la varsta de 55 de ani, in conditii inca neelucidate. Potrivit marturiilor altor detinuti, se pare ca s-a sinucis prin strangulare, neputand sa mai suporte chinurile detentiunii. Dupa alte surse se presupune ca a fost batut de un gardian pana cand Gheorghe Bratianu a murit.
In 1971, familia a fost autorizata sa-l dezgroape din cimitirul din Sighet si sa-l reinhumeze in cavoul Bratienilor de la Florica/Stefanesti (judetul Arges).
In calitatea sa de istoric, Gheorghe I. Bratianu a sustinut cu tenacitate si rigoare stiintifica teza continuitatii poporului roman in spatiul carpato-danubiano-pontic. Lucrarile sale asupra prezentei romanesti in Basarabia sunt reprezentative pentru statura istoricului si constiinta omului politic. I s-a propus, dealtfel, sa se dezica de tezele despre Basarabia, dar a refuzat, asumandu-si cu luciditate responsabilitatea: "adevarul ramane, indiferent de soarta celor care l-au servit". Asemeni lui Iuliu Maniu si a celorlalte personalitati politice si culturale, care au murit sau au cunoscut teroarea comunista a inchisorilor, deportarilor si a coloniilor de munca fortata, Gheorghe I. Bratianu se inscrie in constelatia luminoasa de savanti si politicieni patrioti, ce legitimeaza identitatea etnica si culturala a poporului roman." (sursa)

Seja o primeiro a comentar

Trimiteți un comentariu

Părerea ta este importantă pentru mine ....

Related Posts with Thumbnails

Un fluturas .... pe scena vietii! © 2008. Template by Dicas Blogger.

TOPO