marți, 19 ianuarie 2010

Grigore Vieru - un mare poet si un mare om

Grigore Vieru a fost si ramine un mare poet si un mare om. Nu veti gasi in lumea scriitorilor o figura ca a lui. A fost de o smerenie autentica si intreaga sa faptura aducea mai mult a inger decit a om. De aceea a fost iubit de toti. Pe cit era de plapind la trup, pe atit ii era de tare sufletul, marturisind adevarul si dragostea fara teama, chiar si dupa ce unii dintre prietenii lui au murit sau au fost adusi la invaliditate de sistemul ateu si inuman. La aniversarea de 70 de ani, a zis, in stilul sau caracteristic: “La 50 de ani i-am cerut lui Dumnezeu sa-mi mai dea inca zece. La 60 de ani iarasi i-am mai cerut inca zece. Dar la 70 de ani nu mai pot sa cer, ca mi-i rusine”. A fost luat de Dumnezeu la virsta de 74 de ani neimpliniti. Nu ne indoim de mintuirea lui si-i cerem sa ne pomeneasca inaintea bunului Dumnezeu pe care l-a iubit si l-a slujit intr-o vreme atit de vitrega pentru toti crestinii. (Irom. Savatie Bastovoi)

“Grigore Vieru era un poet ciudat, cu o anume fragilitate, vulnerabilitate în fiinţa sa. În acelaşi timp era un poet cu un cuget tare, de aceea cei cu spiritul obiectiv îl pot considera un simbol al luptei naţionale din Basarabia. Păstrând proporţiile, el şi generaţia sa reprezintă pentru această provincie românească de peste Prut ce a reprezentat generaţia lui Goga pentru Transilvania de început de secol XX. Există o similitudine de destin care are şi un ecou pe plan poetic.

Vieru, Dabija şi alţi poeţi basarabeni recurg la un vers simplu, care poate fi înţeles şi de către cei izolaţi de restul Europei, aflaţi sub ocupaţia străină. Ei scriu o poezie tradiţională, transpusă în formule lirice simple. Publiciştii din Bucureşti s-au grăbit să-l judece, săvârşind astfel, înainte de toate, un păcat moral, pentru că oamenii aceia şi-au pus pielea la saramură scriind, în timp ce colegii lor ilfoveni nu făceau altceva decât să se joace cu cuvintele”, a declarat duminică, pentru NewsIn, preşedintele Secţiei de Filologie şi Literatură a Academiei Române, Eugen Simion.

Nu am moarte cu tine nimic
de Grigore Vieru

Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestema unii, vreau să zic,
La fel cum lumina pârăsc.

Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi
De-ai avea mamă şi-ar muri,
Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!

Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.

Nu frica, nu teamă,
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii.

Sursa:http://savatie.wordpress.com/2009/01/19/grigore-vieru-nu-am-moarte-cu-tine-nimic/


Dumnezeu sa-l odihneasca!

Seja o primeiro a comentar

Trimiteți un comentariu

Părerea ta este importantă pentru mine ....

Related Posts with Thumbnails
Powered By Blogger

Un fluturas .... pe scena vietii! © 2008. Template by Dicas Blogger.

TOPO